Pe 25 septembrie 2018, SMURD a împlinit 28 de ani. Această structură de oameni în slujba oamenilor reprezintă ani de muncă și dedicare pentru a reuși salvarea a mii de vieți. Orice “SMURD-ist” spune că a găsit aici o a doua familie. Mihai Oprea este încă student al Facultății de Medicină din cadrul UMF Cluj-Napoca, însă rezultatele sale remarcabile îl numără între #cei_mai_buni_dintre_cei_buni. Este paramedic SMURD, voluntar al Serviciului de Ambulanță Județean Cluj și unul dintre inițiatorii și coordonatorii “Maratonului Resuscitării”, un proiect de educație ce s-a bucurat de un succes nemăsurat în județul Cluj. Cuvintele lui Mihai ne inspiră și ne aduc mult optimism, așa că vă invităm să vă delectați cu un interviu excepțional.
Paramedic Mihai Răzvan Oprea
- Facultate urmată și promoția
Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj Napoca, Facultatea de Medicină – specializarea Medicină, promoția 2019.
- Unde lucrați în prezent?
Încă din primul an de facultate sunt voluntar SMURD Cluj, activând atât ca paramedic în cadrul gărzilor de intervenție de pe ambulanța de terapie intensivă mobilă (C1), cât și coordonator în cadrul unor proiecte adiacente precum: „Maratonul Resuscitării”, „Emergency Medicine Summer School”, „Lanțul Supraviețuirii – Fii Veriga lipsă!”. De asemenea sunt voluntar al Serviciului de Ambulanță Județean Cluj și al Organizației Studenților Mediciniști din Cluj.
- Ce ne puteți spune despre Maratonul Resuscitării?
Maratonul Resuscitării este un proiect pe care l-am inițiat împreună cu colegii de la SMURD Cluj și ISU Cluj în 2015. Prin acest proiect organizăm evenimente unde predăm manevre de prim ajutor într-un mod cât mai interactiv. Scopul proiectului, pe lângă cel evident de a învăța oamenii cum să procedeze într-o situație de urgență, este și de a ridica un semnal de alarmă în privința necesității cunoașterii acestor manevre indiferent de domeniul în care activează și efectuarea lor când situația o impune. Dorința noastră este să ajungem în punctul în care toată lumea cunoaște aceste manevre salvatoare de viață și sunt învățate încă din școli. În acest sens a fost inițiat și un proiect pilot cu ISJ Cluj în 2017. Până în prezent prin aceste proiecte au fost instruite mai bine de 6000 de persoane, iar din punctul meu de vedere dacă dintre aceștia doar unul reușește să contribuie la salvarea unei vieți, consider că proiectul a fost un adevărat succes.
- Cum ați ales să studiați la UMF Cluj?
Fiind din județul Cluj, UMF Cluj a apărut ca primă opțiune. Mai apoi aflând că se situează între universitățile cele mai bune din țara noastră, cu o istorie pe măsura a confirmat decizia de a studia aici. A contat și dorința mea de a-mi asuma mereu provocări dificile și să cer mai mult de la mine, iar admiterea de la Cluj fiind una competitivă a contribuit la decizie.
- Ce vă doreați să deveniți când erați mic/mică?
Nu am avut decât târziu clar conturat ce anume aș vrea să devin, însă eram absolut convins că trebuie să fie ceva care să conteze pentru oamenii din jurul meu, iar acțiunile mele să aibă un impact pozitiv în viața lor.
- Când ați hotărât ce drum doriți să urmați în viață?
Imediat după ce am intrat la liceu. Îl observam foarte des pe tatăl meu, care fiind polițist, povestea cu foarte multă admirație despre medicii SMURD și modul în care intervin ei. Mi-am dat seama treptat că acesta e modul în care poți să contribui cel mai mult, iar bonusul de a știi (parțial!) cum funcționează cea mai complexă „mașinărie” a lumii noastre, corpul uman, nu are asemănare.
- Cum v-a influențat/vă influențează formarea la UMF Cluj și SMURD?
Prin prisma gărzilor SMURD am ajuns să știu foarte clar ce vreau să fac și asta m-a ajutat să fiu mai selectiv și precis în formarea mea. Uneori poate constitui un dezavantaj în parcursul academic și uneori te îndoiești că e cel mai bun drum, însă dacă păstrezi clar în minte unde vrei să ajungi și muncești (chiar muncești!) mult pentru asta, șansele de eșec sunt reduse la minimum. Decizia de a activa în cadrul SMURD a pus o piatră mare de temelie în formarea mea, iar foarte mult din ceea ce sunt astăzi le datorez oamenilor de acolo: studenți voluntari, medici și pompieri în egală măsură.
- Vă amintiți o întâmplare memorabilă/marcantă din perioada studiilor?
Îmi amintesc foarte multe momente din perioada studiilor, nu mă așteptam ca atât de multe sa rămână atât de vii. Îmi amintesc primul laborator de anatomie, primul examen promovat, primul examen nepromovat, prima anamneză (când am învățat și ce înseamnă cuvântul anamneză), primul pacient resuscitat pe SMURD, dar și primul pierdut. Însă cred că cel mai bine tipărit în memorie rămâne primul moment în care un pacient m-a căutat să îmi mulțumească și chiar s-a putut vedea asta și în privirea lui. E un sentiment care nu poate fi reprodus, simți că munca ta, toate acele nopți nedormite, chiar au un rost.
- Ați avut/aveți un dascăl preferat? Dacă da, de ce l-ați ales pe cel indicat?
Da, pe d-na Prof. Dr. Simona Rednic și pe dl Conf. Dr. Călin Lazăr. Sunt foarte multe lucrurile pe care le apreciez la dânșii, însă principalul ar fi că ei sunt cu adevărat „dascăli” și nu sunt preocupați atât de mult să „predea” cât sunt de preocupați sa ne „învețe”, iar noi studenții avem foarte mare nevoie de acest lucru.
- Cum descrieți sistemul actual de învățământ din România?
Un sistem cu o istorie valoroasă din care trebuie să învățăm constant și cu un enorm potențial care rezidă mai ales în oamenii tineri, oameni foarte profesioniști al căror entuziasm și dorință de muncă mută obstacole și fac diferența în fiecare zi.
- Cum puteți descrie relația dvs. cu colegii?
Chiar dacă poate acum nu conștientizăm, se formează legături care vor dăinui în timp, legături pe care le prețuim cu atât mai mult cu cât timpul trece. Tot ceea ce facem noi se bazează pe munca în echipă, iar dacă reușim să colaborăm eficient cu colegii noștri, jumătate din drum e parcurs.
- Cum credeți că s-ar putea îmbunătăți aceasta?
Probabil prin a rămâne Adevărați la ceea ce suntem și simțim, chiar dacă iureșul vieții ne erodează și ne modelează constant.
