Lansăm Albumul Alumnilor remarcați ai UMF Cluj-Napoca. Și începem cu Dr. Dan Cristian Paul, medic rezident în Ortopedie-Traumatologie, fondator și preşedinte al Organizaţiei Tinerilor Medici, organizație înfiinţată în luna ianuarie a anului 2015 din dorința formării socio-profesionale continue a medicilor și altor profesioniști din domeniul sănătății. La 3 ani de la înființare, se poate afirma cu ușurință că această organizație este una dintre cele mai vizibile ONG-uri medicale din Cluj, iar în spatele acestui succes este un OM implicat, dedicat și devotat.
Dr. Dan Cristian Paul
- Facultatea urmată și promoția
Am absolvit în 2013 Facultatea de Medicină Generală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca.
- Unde lucrați în prezent? Ce faceți mai exact?
Din Ianuarie 2014 sunt medic rezident în Specialitatea Ortopedie-Traumatologie și din Martie 2017 Asistent universitar la UMF Cluj-Napoca în cadrul aceleiași discipline.
- Sunteți fondatorul unei tinere organizații medicale non-guvernamentale de success. Care este secretul formării unei echipe eficiente și ce activități întreprindeți?
Secretul oricărei comunități sunt oamenii. Fiecare pagină scrisă până acum în cartea Organizației Tinerilor Medici (OTM), fiecare eveniment, fiecare moment frumos se datorează comunității de tineri din care fac și eu parte. Tinerii din OTM nu doar cred într-o Românie mai bună, ci își oferă cea mai importantă resursă, timpul, cu sperața într-un viitor așa cum ni-l dorim cu toții. Organizăm atât evenimente dedicate profesioniștilor din sistemul sanitar (conferințe și congrese), cât și un eveniment de amploare, pluridisciplinar, dedicat publicului larg clujean (3 zile de SĂNĂTATE).
- Cum ați ales să studiați la UMF Cluj?
Alegerea domeniului a venit într-un moment trist al copilăriei mele. Aveam 11 ani când bunicul meu a suferit un accident vascular cerebral, ajungând la neurochirurgie cu creierul inundat de propriul sânge. Profesorul dr. Florian, pe atunci tânărul extraordinar al neurochirurgiei clujene, a fost medicul bunicului meu și omul atent la un detaliu care mie mi-a schimbat viața. A observat legătura puternică pe care o aveam cu bunicul meu și m-a distras, ca să nu-l văd pe acesta dezumanizat în ultimele clipe ale vieții. Când am vrut să intru în salon cu părinții mei, m-a oprit și încă am în minte cuvintele lui: ”Ce vrei să te faci când o să fii mare?”. Eu am raspuns: ”Doctor!”. A urmat o pauză, după care a venit replica ce m-a ținut motivat până acum: ”Este o alegere foarte bună și este normal să îți dorești asta având în vedere situația, dar ține minte ceva: chiar dacă nu o să-l mai poți ajuta pe bunicul tău, nu renunța la visul ăsta pentru că vei putea ajuta bunicii altor copii”.
- Ce vă doreați să deveniți când erați mic?
Am iubit oamenii de mic și mă gândeam că ar fi frumos să devin doctor, dar întâmplarea de la neurochirurgie m-a lasat cu o singură opțiune.
- Cand ați hotărât ce drum doriți să urmați în viață?
La început imi doream neurochirurgie, însă în anul 4 am intrat în contact pentru prima dată cu ortopedia și am știut că voi face asta pentru restul vieții.
- Cum v-a influențat/vă înfluențează formarea la UMF Cluj?
Mediul cosmopolit și grupul heterogen din punct de vedere etnic și cultural din care am făcut parte în perioada facultății m-au ajutat să depășesc anumite paradigme sociale și să-mi formez o imagine mai amplă asupra societății.
- Vă amintiți o întâmplare memorabilă/marcantă din perioada studiilor?
Nu îmi aduc aminte un moment anume din facultate care să fi determinat modificări majore ale traiectoriei personale.
- Ați avut un dascăl preferat? Dacă da, de ce l-ați ales pe cel indicat?
În general nu am avut idoli, însă ce pot să spun este că am avut ocazia să cunosc și să interacționez cu adevarate personalități ale medicinei clujene. Un respect deosebit îl port domnului profesor dr. Gheorghe Tomoaia care începând cu anul 4 de facultate a devenit mentorul meu.
- Cum puteți descrie relația dvs cu foștii colegi?
Am avut norocul să fiu înconjurat toată viața doar de oameni frumoși, optimiști și cu atitudine proactivă, care m-au alimentat cu energie și m-au susținut în toate proiectele mele.
- Cum descrieți sistemul actual de învățământ din România?
Aș descrie sistemul de învățământ actual ca fiind neadaptat la nevoile educaționale ale individului modern. Mă “fascinează” cum poate sistemul actual să stârpească, în doar câteva săptămâni, orice formă de curiozitate pe care o are un copil. Ne naștem cu dorința de cunoaștere și în urma expunerii la programele educaționale clasice finalizăm prin a ne fi teamă să cercetăm. Dacă tehnologia, stilul de viață, reperele sociale s-au modificat radical în comparație cu secolul 18, din păcate, nu putem spune același lucru și despre sistemul educațional.
